Zantedeschia
Floare albǎ a dorinței cuminți
Există flori
care nu se deschid în lumină,
ci în adierea unei prezențe.
Pe umărul ei sărut alb,
nu fluture,
nu zbor,
Respirația unei tăceri, mai degrabă,
care nu a învățat încă să strige…
Amintirea unei mângâieri
care nu s-a întâmplat încă…
O linie curbată,
ca o întrebare rămasă în aerul dintre două trupuri,
înainte de a se întâlni.
Iubirea nu țipǎ.
Alunecă mutǎ între claviculă și cot,
ca o rază într-un vis care nu se termină.
Promisiune…
Uneori o floare poate învăța
limbajul trupului
mai bine decât gura.
A true artist with words as well as with visual format. Enchanting
".. alunecă mută între claviculă şi cot" ♥️ Foarte faină!